text scris in 25 aprilie 2008
Imi spunea cineva că, dacă până acum, în toată viaţa ta… dacă nimeni nu ţi-a dat lumea peste cap, înseamnă că nu a meritat…. Cred că nu poate să fie vorba doar de un el sau o ea, de ce nu, ci de absolut orice, de job-ul dorit din tot sufletul, de şcoala pe care doreşti să o urmezi, de toţi oamenii care într-un fel sau altul îţi schimbă puţin viaţacunoscându-i… Oare ai simţit vreodată că, după ce l-ai cunoscut, fără să îţi propui nimic de cele mai multe ori, sau… de ce nu, după ce ai intrat într-un anumit mediu… simţi că lumea ta s-a schimbat brusc, în bine, cel puţin în ochii tăi; dar nu eşti singura care crede asta, e atâtde vizibil încât toţi din jurul tău observă, eşti fericită… lumea ta s-a dat peste cap într-un mod în care nu ai crezut vreodată că se va întâmpla, dar eşti fericită…
Norocoasă ar trebui să se simtă acea fată care a reuşit, macar o dată în viaţa ei să răscolească viaţa unui baiat, lumea lui… să-l facă să uite de tot când e cu ea, să facă lucruri pe care nu a crezut vreodată că le va face. Să simtă cea mai apăsătoare singurătate când nu e cu ea,când simte că ea i-a peste cap viaţa, dar în cel mai plăcut mod cu putinţă….
Oare am fost vreodată acea fată care primeşte fără să ceară, primeşte poate pentru că merită, dar primeşte dintr-un singur motiv… pentru căel o iubeşte… şi acest lucru e mai presus decât orice… Şi cea mai interesantă parte e că nu trebuie să fii cea mai frumoasă, cea mai deşteaptă, trebuie să fii doar tu, imposibilă, copilăroasă, puternică uneori, dar cu foarte mare nevoie de afecţiune de cele mai multe ori, nu contează… el te va iubi oricum, pentru că inima lui asta cere, te vrea pe tine… Oare am fost vreodată aşa… Am fost vreodată sau sunt acea fată care trăieşte mereu în mintea lui, şi e mereu la fel, mereu specială orice ar face, mereu prezenta, chiar dacă sunt departe, sau chiar dacael e departe… Oare am fost, oare mai sunt şi acum? Voi fi în continuare? Dacă am fost şi nu mai sunt, pentru că am pierdut, sigur nu voi mai fi… pentru nimeni…
Dacă am fost vreodata aşa, de ce mi s-a dat ca apoi să mi se iainapoi? Mai bine să nu primesc, să nu simt deloc aşa ceva, decât să am şi apoi… fără nicio explicaţie să mi se ia… aşa, pur şi simplu, fără să-mi spună cineva de ce… e prea mare durerea… e insuportabilă..
Like this:
One blogger likes this post.
